Nevoia pentru spațiu verde nu trebuie rezolvată prin distrugerea spațiului verde existent, așa cum explicam prin articolul despre distrugerea farmecului natural de pe Malul Mureșului din Micălaca 300. Ce facem când și-așa puținul verde din Arad nu este accesibilizat sau din contră este chiar oferit pe tavă unei firme private în detrimentul cetățenilor? Pentru început, putem face un inventar precum cel prezent.
Fără a intra în detalii juridice, ci doar argumente de bun-simț, voi enumera câteva dintre spațiile verzi unde cetățenilor le este îngrădit accesul, fără ca motivele restricționării să cântărească mai mult decât beneficiile pe care un astfel de loc îl oferă oamenilor.
Scuarul Statuii Sfântului „Ioan Nepomuk”
Poate cel mai cunoscut exemplu de limitare a accesului pe spațiul verde din Arad este cel oferit de Statuia Sfântului Nepomuk, printre cele mai vechi lucrări de artă de acest fel din municipiu. Folosit drept modalitate de a descuraja actele de deteriorare și vandalism, un prim gard fusese ridicat de către administrație în jurul statuii. O serie de camere de supraveghere au fost instalate în același sens. Dar nu a fost destul în opinia administratorilor orașului, poate și pentru că în aproape nici o situație de act infracțional desfășurată sub „ochiul” vigilent al acestor sisteme Big Brother nu s-au putut elucida făptașii.
Așa că un al doilea gard a fost ridicat. De data aceasta împrejurul întregului spațiu verde mai mult decât frumos într-o zonă care nu are parte de așa ceva. Fără un caracter temporar (până ce actele de vandalism s-ar opri spre exemplu), gardurile instalate limitează accesul la acest spațiu verde, iar autorul este administrația locală însăși.
Scuarul Salacz Gyula
Ideea de spațiu public poartă după sine o componentă esențială și anume accesul neîngrădit pentru cetățeni. Sigur că unii politiceni se consideră stăpâni peste acesta, încercând să îngrădească dreptul pentru oamenii de rând, însă spre norocul democrației autohtone șubrezite de lipsa de reprezentare, justiția mai dă dreptate și societății civile. În momentul când o terasă ocupă un astfel de spațiu, firma privată trebuie să plătească o taxă orașului drept „despăgubire” pentru suspendarea temporară a accesului menționat mai sus. Pentru că, în momentul în care pe trotuarul sau scuarul unde entitatea privată s-a extins, caracterul de client devine principal oricărui altui (ex: riveran).
În scuarul frumos amenajat în jurul bustului lui Salacz Gyula tronează mesele și scaunele unui restaurant – Ema del Mar. Încet, de-a lungul timpului, cele câteva bănci instalate în scuar au dispărut pentru a face loc mobilierului entității private. Chiar dacă, în teorie, acel spațiu poate fi ocupat temporar, realitatea este că și pe timpul sezonului rece, mobilierul urban cetățenilor nu mai revine. Ce rămne însă este gardul restaurantului, instalat nesimțitor, în timp, împrejurul întregului scuar, privatizând de fapt spațiul în mentalul colectiv.
Piața Romană (Boul Roşu)
Dacă spațiul verde / sensul giratoriu din Piața Spitalului (Intim) a putut fi făcut accesibil pentru pietoni, administrația locală trebuie să găsească modalități de acces și către zona similară din Piața Romană. Cel mai facil punct de trecere dinspre trotuar, în opinia mea, rămâne zona din dreptul blocului turn și al parcării, existând deja acolo o trecere asfaltată peste liniile de tramvaie.
Considerabila zonă verde din mijlocul giratoriului se pretează unei amenajări serioase pentru a o face utilă cetățenilor, mai ales că betonul din împrejurimi face ca spațiile adiacente unde se așteaptă (fie după tramvai, fie după autobuz) să se supra-încălzească simțitor în sezonul cald.
Poveștile despre viitoare noi spații verzi, venite din partea Primăriei Arad…
…sunt în acest context de prisos. Nu poți vorbi de idei de noi parcuri (și acelea cu acces făcut dintr-o poartă de 3 metri) la marginea orașului când nu ai făcut un efort să te îngrijești de spațiile disponibile ÎN oraș. Ah, doar pentru terenurile private în valoare de milioane de euro, unde există un interes dubios de mare, se preocupă edilii (Bibarț, Falcă).
„Vorbeam anul trecut despre posibilități de a crea un parc în cartierul Vlaicu. Singurul teren pe care îl are primitor Primăria este cel de aici (…), sunt peste trei hectare, care ar putea să se preteze la așa ceva și chiar vreau opinia oamenilor, pentru că el nu este chiar în mijlocul cartierului, este puțin excentric de blocuri”, a declarat primarul actual, Călin Bibarț, care așteaptă părerile arădenilor. Poate ar trebui informat mai întâi despre spațiile verzi inaccesibile cetățenilor deși aceștia au tot dreptul la ele.