Fuga de răspundere în timpul pandemiei

Starea de urgență, impusă timp de 60 de zile în România, va lua sfârșit oficial pe 15 mai. Când a fost prelungită această situație de excepție cu încă 30 zile (maximul posibil), președintele Iohannis îndemna cetățenii să stea „acasă pentru a nu ajunge la spital.” Pentru că în fond acesta era scopul, nu? Reducerea presiunii pe capacitatea spitalelor de a caza și trata pe cei care au nevoie de acces la terapie intensivă.

Însă spitalele, în cazul din Suceava dar și Arad, au arătat că nu au o capacitate de organizare în primul rând, ne-existând măsuri de protecție pentru cadrele medicale care au intrat în contact cu cei infectați atunci în primele săptămâni de stare de urgență. Starea nu s-a ameliorat cu timpul, din contră, cazul pacienților cu COVID-19 încuiați și ignorați de medici ajungând în mass-media națională titrând groază și dezastru la Arad.

După București și Suceava, Aradul s-a menținut pe locul 3 în ceea ce privește numărul de cazuri.Lipsa măsurilor reale, nu pe hârtie, s-a putut vedea la Arad, la 50 de zile de la instituirea stării de urgență, și în ceea ce privește transportul persoanelor de la graniță în carantină, înghesuiți în microbuze dar și lăsați să aștepte la graniță în mod complet dezorganizat, ignorându-se orice măsură de distanțare socială, lucru evident din fotografiile făcute la fața locului, chiar cu prefectul Aradului asistând neputincios lângă.

Puterea a găsit tot timpul alți vinovați

Dacă la Arad au fost schimbați directorul „spitalului groazei” și mai recent managerul Spitalului Județean, la nivel național Iohannis a găsit vinovați politici. Acesta a acuzat PSD-ul pentru subfinanțarea spitalelor, deși PNL, partidul care l-a susținut la prezidențiale, își asumase răspunderea cu câteva luni înainte pe un buget național cu tăieri de 23% la Sănătate!

Mass-media favorabilă Guvernului Orban a găsit și ea repede vinovați din afara politicii. Cei din zona rurală, rromii, sau cei care lucrează pe salarii de subzistență în afara României au fost afișați voluntar și involuntar drept responsabili pentru creșterea numărului de infectați sau prelungirea stării de urgență săptămâni la rând.

Acest instinct al celor din poziții de putere nu este specific României, ci se manifestă pretutindeni. „Vă asigur că acest efort de corectare a erorilor rămase din vechile guvernări va continua chiar mai accelerat după ce depăşim aceste momente de criză” spunea în 16 aprilie Klaus Iohannis într-o conferință de presă. La nici două zile după, pe 18 aprilie, președintele SUA, Donald Trump, nu numai că a dat vina pe administrația Obama pentru sistemul medical („I started with an absolete broken system from a previous administration, or administrationS…. I inherited broken junk” ) ci chiar a încurajat oamenii pe Twitter să iasă în stradă pentru a protesta împotriva măsurilor de restricție a circulației și obligațiilor de a sta în casă, în timp ce Jair Bolsonaro, președintele Braziliei, a ieșit el însuși în mijlocul protestelor. Ceea ce este profund ilogic.

Cei în poziții de răspundere nu pot cere oamenilor să protesteze împotriva unor decizii pe care le pot rezolva aceștia.

Mai ales când puterea de decizie este pe deplin în mâinile lor. Însă în loc să acționeze conform cu interesul public într-un moment de necesitate stringentă, aceștia preferă să dea vina pe inamici imaginari și să câștige electoral. La începutul crizei din 2009-2010, cetățenii din SUA au avut norocul de a-și alege lideri care să îi salveze de la un colaps economic și social. Imaginați-vă un președinte și un guvern care în loc să ia măsuri economice să dea vina pe Mexic sau China pentru situația negativă. Sau în România anilor post-2010 să nu fi încercat să reducă TVA-ul sau să mărească salariile tăiate cu 25% ci să dea vina constant pe Ungaria sau Rusia și tot timpul să acuze foștii adversari pentru situația deplorabilă în care se situa țara și economia.

PNL la limita logicii

În cazul deciziei CCR privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanțeide urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, prin vocea prim-ministrului Ludovic Orban, vinovată a fost găsită Curtea Constituțională! Adică constatarea neconstituționalității Ordonanței Guvernului, mai precis a nivelului amenzilor și procedura acordării lor, este cumva de blamat, nicidecum faptul că textul formulat de guvern nu respecta Constituția!

Starea de urgență nu mai este prelungită. În locul ei, președintele Iohannis și reprezentanții Guvernului Orban au venit cu starea de alertă. Cu toate că ar urma să intre în efect pe 18 mai, lăsând practic 3 zile de la finele stării de urgență fără prevederi legale asupra mișcării populației și restricțiilor, aceasta prezintă alte probleme.

„Starea de alertă ar trebui să se rezume la impunerea de obligaţii doar pentru autorităţile şi instituţiile publice, adică statul e cel ce trebuie alertat să se pregătească serios şi să dea o atenţie deosebită situaţiei speciale apărute.”

APADOR-CH

Organizația pentru apărarea drepturilor omului în România, APADOR-CH, declară publicde frica CCR, Guvernul a trimis în Parlament un proiect de lege confuz și plin de neclarități. Cel mai probabil, PNL dorește să evite încă o situație de neconstituționalitate asemănătoare celei cu nivelul amenzilor și aplicarea lor. Chiar și cu adoptarea de către Parlament, situația este departe de a fi soluționată în fața legilor în vigoare și a Constituției. Oare cine vor mai fi de data aceasta vinovații găsiți de PNL și Președintele Iohannis?

  1. Pingback: În ce „stare” se află 15 – 18 mai? – Independentul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Contact

Adresa e-mail
posta@independentul.online

Date cu caracter personal

Independentul NU înregistrează sau procesează date cu caracter personal, precum adresele IP și identificatorii cookie.